Sambata noaptea am primit o veste ingrozitoare. Si toti am fost luati pe nepregatite. Ramona Tache a plecat dintre noi la 23 de ani pentru ca “avea inima imbatranita” (asa au spus doctorii). Si multi am ramas in urma cu o gramada de intrebari. Eu, spre exemplu, ma intreb cum este posibil ca un medic de specialitate sa te trimita linistit acasa, dupa ce te duci la control PENTRU CA TE SIMTI RAU. Fata asta se simtea rau, s-a dus la doi doctori diferiti pentru un diagnostic si s-a intors fix asa cum a plecat. Si nu este singurul caz pe care l-am vazut.  Si mi-este clar ca acesti doctori profeseaza linistiti in continuare, fara nici o remuscare. Iar comasarea spitalelor va face doar sa blocheze intrarea in sistem a unor doctori care sa isi faca – eventual – treaba. Felicitari domnule Cseke Atilla!!!

Ma mai intreb de ce i s-a intamplat asta unui copil. Stiu, este o intrebare prosteasca si la care nu exista un raspuns logic. Dar ma gandesc cat ghinion avem sa ne fi nascut intr-o tara in care oameni de nimic, care au facut bani violand toate legile posibile au dreptul de a fi vindecati in Viena iar oameni infinit mai buni nu au acest drept. Nu numai ca scara valorilor este cu susul in jos in tara asta si cei “descurcareti” – si cu un IQ foarte aproape de cel al unei gaste – sfideaza pe oricine pentru ca au bani. Ei au dreptul de a fi privilegiati inclusiv din punct de vedere medical.

PS sper ca Ramona a stiut ca a avut niste colegi deosebiti. Mie, unul, mi-au aratat zilele astea acest lucru inca o data…

Pe alt plan, dar tot ca dovada a faptului ca suntem tot mai solidari, programul de ecologizare a Romaniei se dovedeste a fi din ce in ce mai serios. Acum, cu nici o luna pana la demararea sa, “Let’s do it Romania” (www.letsdoitromania.ro) aduna adepti din toate categoriile sociale. Din cate vad in jur, oameni care pana mai ieri depusesera ca unic efort intru curatarea tarii aplicarea pe propriul autoturism a unui colant primit cadou intr-o revista care costa 2.99 lei (cu mesaje de genul “Strada nu este tomberonul tau” sau “Din aceasta masina nu se arunca gunoi pe strada”) au aderat la acest program, au mapat intreg teritoriul Romaniei si s-au inscris voluntar in proiectul sus-mentionat. Sunt absolut convins ca acest proiect ar fi strans pana acum un an maximum 200 de “hippie” si inca 20 de “binevoitori” care urmareau doar sa deturneze ceva fonduri…

Cumuland aceasta actiune de ecologizare cu faptul ca “garnitura” care insotea majoritatea gratarelor facute in afara orasului (manelele duduind din boxele Sony ale BMW-urilor produse in anii ’80 si inmatriculate cu numere de Bulgaria) incepe sa nu mai fie gustata de public, stiu ca noi toti vom redescoperi placerea petrecerii unei zile in natura la sfarsit de saptamana.

Intrebare de final: ati vazut “Inception”? Este un film de fictiune, cu Leonardo diCaprio intrand in subconstientul oamenilor pentru a le sadi propria lui idee. Ma gandesc ca, daca H.R. Patapievici este in situatia de opozant al sistemului actual, si mie imi este la indemana sa strecor propriile idei in subconstientul altora. Sau sa fiu Leonardo diCaprio…

Pentru ca am senzatia din ce in ce mai pregnanta ca nu ne gasim busola, am convingerea ca acesta este capitolul la care trebuie lucrat. Zeci de ani asteptam “statul” sa ne dea casa, masa, serviciu (multi asteapta asta si acum), apoi ne-am ales (asta presupunind ca noi ne-am ales – am aici dubiile mele) o personalitate puternica spre a ne conduce, asteptand din nou ca un Zeu(s) sa ne dea cele trebuincioase.

De ce generatii tinere isi decid asa destinul, nu inteleg. Cum este oare posibil ca oameni de 30-40 de ani sa gandeasca dupa tipare impuse gen “astia fura (…), dar nu ca cei de dinainte” sau “…si daca veneau altii, tot asta faceau” nu ma poate lamuri nimeni. Suntem blazati cum ca, oricine ar conduce, tot rau ar fi, asteptam sa iasa lumea in strada (ceea ce este exclus sa se intample), speram ca UE sa nu ne lase sa derapam prea tare pentru ca suntem o piata de 20 milioane de consumatori … nu suna foarte trist???

Citeam de curand ca “avem nevoie de cei pe care-i admiram, chiar cand ei nu au vreme de noi”(Octavian Paler). Asta este insa doar “politically correct” atata vreme cat multi dintre noi admira un manelist caruia i se lipesc bancnotele de frunte in timp ce canta despre “dusmanii mei”, “valoarea mea”, o blonda care se imprieteneste cu jumatate din fotbalistii din prima liga sau, cel mai important, un om care ajuns in varf, face tot posibilul sa-si arate dispretul fata de tot ce inseamna protocol de stat sau eticheta impusa de pozitia respectiva.

Avem nevoie de un model corect, vertical, in spiritul caruia sa luam deciziile bune pentru noi si pentru cei care am decis sa ramanem in tara asta, “sa stingem lumina” … Multumesc pentru tot, domnule Paler

Si atunci cum sa fim luati in serios? Cei care comenteaza la televizor sunt platiti de “moguli” sa faca asta, viata este altfel: oamenii care fac greva danseaza, canta, asculta muzica la telefonul cumparat probabil in rate pe 3 ani. Toti cei care fac greva se bucura doar ca asta este un pretext sa nu lucreze, cam cum ne bucuram noi “pe vremuri” de cercurile pedagogice.

Si uite-asa ajungem in situatia in care unii dintre noi incep sa scrie, cu mai mult sau mai putin talent. Generam scenarii cu privire la ce ar trebui facut obtinand, probabil, aprobarea celor apropiati. Si atat. Accesul mai departe ne este retezat pentru ca toti fugim de ceea ce ar presupune intrarea in politica: joc murdar, compromisuri fara iesire, scandaluri… Si atunci scriem: tastele sunt curate, nu suntem suficient de interesanti pentru a ni se propune compromisuri. Iar rezultatul pentru societate este zero. Pentru ca noi nu am fost (ne)educati sa fim jucatori ci jucausi…