O colega..

Astazi mi-am luat ramas bun de la o colega. Si scriu in aceeasi zi din doua motive: primul ar fi ca nu vreau sa pierd gandurile care imi trec acum prin minte; al doilea este acela ca – data fiind inactivitatea mea aici – nu exista riscul sa ma citeasca multa lume…

Sambata noaptea am primit o veste ingrozitoare. Si toti am fost luati pe nepregatite. Ramona Tache a plecat dintre noi la 23 de ani pentru ca “avea inima imbatranita” (asa au spus doctorii). Si multi am ramas in urma cu o gramada de intrebari. Eu, spre exemplu, ma intreb cum este posibil ca un medic de specialitate sa te trimita linistit acasa, dupa ce te duci la control PENTRU CA TE SIMTI RAU. Fata asta se simtea rau, s-a dus la doi doctori diferiti pentru un diagnostic si s-a intors fix asa cum a plecat. Si nu este singurul caz pe care l-am vazut.  Si mi-este clar ca acesti doctori profeseaza linistiti in continuare, fara nici o remuscare. Iar comasarea spitalelor va face doar sa blocheze intrarea in sistem a unor doctori care sa isi faca – eventual – treaba. Felicitari domnule Cseke Atilla!!!

Ma mai intreb de ce i s-a intamplat asta unui copil. Stiu, este o intrebare prosteasca si la care nu exista un raspuns logic. Dar ma gandesc cat ghinion avem sa ne fi nascut intr-o tara in care oameni de nimic, care au facut bani violand toate legile posibile au dreptul de a fi vindecati in Viena iar oameni infinit mai buni nu au acest drept. Nu numai ca scara valorilor este cu susul in jos in tara asta si cei “descurcareti” – si cu un IQ foarte aproape de cel al unei gaste – sfideaza pe oricine pentru ca au bani. Ei au dreptul de a fi privilegiati inclusiv din punct de vedere medical.

PS sper ca Ramona a stiut ca a avut niste colegi deosebiti. Mie, unul, mi-au aratat zilele astea acest lucru inca o data…